luni, 9 iunie 2008

Atributele pacientului

În textele ayurvedice se afirmă că în succesul (sau insuccesul) unui tratament sunt implicaţi patru factori majori: medicul, agentul terapeutic, asistentul (sau însoţitorul pacientului) şi pacientul.
În destule situaţii, în practică, însoţitorul pacientului este chiar pacientul, mai ales dacă acesta este singur! În alte situaţii familia sau anturajul reprezintă această componentă ... de multe ori în sens negativ, de ne-susţinere, ne-suport pentru pacient.
Textele afirmă că pacientul trebuie să fie prosper (să fie înzestrat cu cele necesare pentru tratament), să fie ascultător faţă de medic, să aibă o memorie bună şi să aibă voinţă (pentru a urma tratamentele!).
आढ्यो रोगी भिषग्वश्यो ज्ञापकः सत्त्ववान् अपि॥२९॥
āḍhyo rogī bhiṣagvaśyo jñāpakaḥ sattvavān api 29

În altă parte se menţionează că medicul nu ar trebui să trateze un pacient împotriva căruia are resentimente, care se urăşte pe sine, care nu este înzestrat cu cele necesare pentru tratament, care acordă mai multă atenţie altor activităţi decât tratamentului, pe cel neascultător (faţă de medic), pe cel a cărui viaţă se apropie de final, pe cel cu minte diabolică, pe cel plin de mânie sau teamă, pe cel nerecunoscător sau care se crede el însuşi terapeut cu drept de a decide asupra medicamentelor, terapiei, regimului de viaţă, etc.
त्यजेदार्तं भिषग्भूपैर् द्विष्टं तेषां द्विषं द्विषं।
हीनोपकरणं व्यग्रमविधेयं गतायुषम्॥३४॥
चण्डं शिकातुरं भीरुं कृतघ्नं वैद्यमानिनम्।
tyajedārtaṁ bhiṣagbhūpair dviṣṭaṁ teṣāṁ dviṣaṁ dviṣaṁ
hīnopakaraṇaṁ vyagramavidheyaṁ gatāyuṣam 34
caṇḍaṁ śikāturaṁ bhīruṁ kṛtaghnaṁ vaidyamāninam

Am subliniat acele pasaje deoarece astăzi întâlnim din ce în ce mai mulţi pacienţi care prezintă aceste probleme. De multe ori pacienţii îşi risipesc energia într-un fals studiu despre condiţia lor, citind sau căutând pe internet tot felul de articole, etc., dar fără a face ceva efectiv, sau fără a avea consecvenţa de a urma un tratament anume pe motivul că nu-l înţeleg!
Am adus aceste lucruri în discuţie deoarece este dificil de a respinge pacienţii, mai ales în situaţia când ei se agaţă de terapeut ca ultima instanţă, ca un punct de sprijin pe care vor să-l păstreze acolo pentru orice eventualitate!
Oare cum e bine de a proceda în astfel de situaţii?

5 comentarii:

AC spunea...

Este intr-adevar o problema cand privesti din perspectiva terapeutului. Dar ce ne facem noi pacientii cand primim instructiuni si explicatii contradictorii pentru afectiunile pe care le avem de la mai multi medici? Ar trebui sa facem un sondaj de opinie? Glumesc, evident.

Din fericire, personal, am fost ferit de probleme de sanatate dificile dar persoane din anturajul meu au fost in situatia amintita de mine si este cu adevarat derutant.

Dr. Eugen Ştefan spunea...

Da! E o realitate tristă ...
Din pacate ignoranta şi lipsa de profesionalism fac casă bună cu foarte mulţi medici! Totuşi cei ignoranţi sunt întreţinuţi chiar de către foarte mulţi pacienţi, care fie că sunt nevoiţi, fie din lipsa de discernământ, continuă să se adreseze acestora!
O să vedem că şi medicul trebuie să aibă nişte calităţi ... şi mulţi dintre aceştia nu le au!

Anonim spunea...

Medicul terapeut nu poate trata decat in conditiile in care pacientul este deschis unor astfel de practici.De multe ori credinta e mai puternica decat tratamentul prescris.Problema cea mai mare e atasamentul pe care pacientul il manifesta fata de cel care trateaza.Ce facem cu legaturile energetice creeate?

Anonim spunea...

Daca dupa citeva consultatii medicul nu a avut nici un impact asupra convingerilor eronate ale pacientului, poate e bine sa-i declare ineficienta tratamentului in acele conditii...si eventual sa-i recomande un alt medic pe care il considera potential capabil sa stabileasca o punte de comunicare cu pacientul. Poate nu sunt eu cel menit sa il ghidez in vindecare pe acel pacient?

Dr. Eugen Ştefan spunea...

Aşa cum am precizat, în eficienţa sau ineficienţa unui tratament intervin cei patru factori ... deci nu doar medicul este responsabil de eficienţa sau ineficienţa tratamentului.
În practică este nevoie să se realizeze o estimare a duratei tratamentului, încă de la început, şi să se acţioneze în consecinţă: respectiv dacă după o perioadă de timp nu se constată nici un fel de rezultat dintre cele aşteptate, atunci ar trebui să se clarifice într-un fel relaţia medic-pacient. Adică fie tratamentul ales de medic (în urma diagnosticului, etc.) nu este cel corect, fie pacientul nu a urmat cu consecvenţă tratamentul, şi nici într-un caz nu ar mai trebui continuată această relaţie în acelaşi fel ca până la acel moment (cu alte cuvinte, fie se întrerupe această relaţie, fie se schimbă ceva în aceasta ... ca să-i sporească eficienţa!).
În practica personală, pentru majoritatea situaţiilor aştept rezultate importante într-un interval de timp cuprins între 3-6 luni.
Pe de altă parte, abordarea holistică nu este posibilă cu orice pacient ... majoritatea nu sunt dispuşi să schimbe foarte multe în viaţa lor ... sau să se schimbe din punct de vedere mental şi spiritual ...
Deci lucrurile sunt complexe ... din această perspectivă.